Vremuri de criza, Cereri de criza, Oferte de criza…..deci Website-uri de criza?

Cam acestea sunt elementele ce definesc in acest moment piata. Orice piata! Dar oare cat valoreaza aceasta criza? Ce inseamna oferta de criza? La ce trebuie sa renunt ca sa am o oferta de criza atragatoare?

  • la calitate? – nu-mi permit, este motivul pentru care mi-am castigat reputatia.
  • la originalitate? – cu siguranta nu, este avantajul meu competitiv, este elementul ce defineste serviciul meu.
  • la creativitate? – nu cred ca pot. Ce rost as mai avea atunci pe piata? Banalul, comunul nu-mi pot asigura succesul.
  • la responsabilitate? – imposibil, intr-o piata puternic concurentiala si cu un consumator pretentios, aceasta nu mai reprezinta doar o obtiune ci mai curand o necesitate.

Auditul ofertelor de criza

In ultima perioada ofertele de criza pentru serviciile de web design sunt pur si simplu uimitor de ireale si lipsite de un continut echitabil. Mediul online (Internetul) mi-a oferit posibilitatea de a vedea cum asa-zisii specialisti creatori de website-uri ofera servicii la preturi de domeniul fantasticului sau chiar gratuite, cum am vazut zilele trecute pe site-ul unei agentii.

Dorinta de a progresa sau de a supravietii intr-o perioada mai dificila, vocile expertilor care striga ca este un bun moment de a-ti face publicitate, motiveaza consumatorul in alegerea unor astfel de oferte si uita un singur lucru, acela ca o investitie pentru a genera un profit trebuie sa fie inovativa, de calitate si responsabila.

“Sezonul ofertelor/website-urilor de doi lei” si lipsa experientei unor manager in managementul unor situatii de criza, distrug increderea consumatorului in serviciile interactive si creaza confuzii referitoare le costurile reale pentru dezvoltarea si prestarea acestor servicii creative.

In concluzie…

In aceste conditii sa ma mai gandesc la calitatea acestor serivicii, sa am incredere in furnizor doar pentru ca oferta lui este de “doi lei”? Ar trebui sa renunt la ceea ce ma face multumit (in calitate de consumator) si la ceea ce ma caracterizeaza (in calitate de frunizor)? Chiar este nevoie sa renunt la ceva? As renunta la criza…..nu se poate?

PS: “Am o veste proasta si una buna…am pierdut directia, dar mergem intr-acolo cu mare viteza”.